Maximizarea profitului in perioada scurta,respectiv lunga si efectele intrarii sau iesirii firmelor de pe piata

·        Maximizarea profitului in perioada scurtă:

Firma poate opta pentru producţia care îi asigură profitul maxim folosind informaţiile date de mărimea venitului marginal, şi a costului marginal. Dacă presupunem că firma îşi măreşte producţia cu o unitate suplimentară de produs, se va înregistra o creştere a costului marginal, a ei, cît şi a venitului marginal obţinut. Dacă venitul marginal este mai mare decît costul total marginal, venitul total va creşte mai mult decît creşte costul total, şi deci creşterea în producţie duce la creşterea profitului economic

·        Maximizarea profitului in perioada lunga.

           Profitul normal este considerat maximum de cîştig pe care întreprinzătorii, proprietarii de factori, îl pot obţine dacă ar utiliza factorii lor de producţie în alt fel. Atunci treptat, treptat, ele vor renunţa la producţia bunului respectiv, iar numărul lor, tot treptat, va descreşte.

         Putem desprinde o concluzie foarte importantă şi anume că în perioada lungă numărul firmelor care produc un bun oarecare se va mări, dacă firmele respective obţin profit economic pozitiv. Invers, dacă firmele care produc un bun oarecare, înregistrează perderi

·        Efectele intrării sau ieşirii firmelor din ramură

Scăderea venitului şi creşterea costului vor avea ca efect reducerea profitului fiecărei firme, aşa că intrarea noilor firme atrase de mărimea profitului economic va reduce nivelul acestui profit. În aceste condiţii, motivaţia pentru noile firme de a produce bunul respectiv va dispărea, dar numai atunci cînd profitul economic al fiecărei firme în parte va scădea, în perioada lungă, la zero.

În concluzie: numărul firmelor poate să crească într-o ramură oarecare pînă ce profitul economic va scădea la zero.

Principalele funcţii ale profitului

1.                            Funcţia de motivare a firmelor, luate în ansamblu, ca entităţi economice şi ale întreprinzătorilor, şi proprietarilor firmelor respective. Profitul stimulează iniţiativa economică atît a proprietarilor, cît şi a întreprinzătorilor, el determină acceptarea riscului de către întreprinzători, şi prin aceasta, contribuie la stimularea producţiei de bunuri
2.                        Funcţia de creştere, ce pune în evidenţă faptul că profitul stă la baza creşterii producţiei, a dezvoltării firmelor, a apariţiei de noi întreprinderi etc. El reprezintă sursa principală a acumulărilor pe baza cărora se constituie investiţiile, sursa de bază a creşterii economice.
3.                    Funcţia de control asupra activităţii firmelor. El este un adevărat barometru pentru fiecare firmă, indicînd nu numai eficienţa în general ci, pentru fiecare etapă din viaţa întreprinderii, nivelul eficienţei, permiţînd astfel efectuarea de comparaţii şi analize profunde asupra rentabilităţii firmei. Se poate aprecia că profitul este indicatorul principal de care conducerea firmelor ţine seama în elaborarea politicilor şi strategiilor lor economice. El generează şi imprimă tuturor participanţilor la viaţa economică un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii fiecărei firme pînă la ultimul salariat al acesteia. Mai mult, acest spirit de economie depăşeşte porţile firmei, fiind parte a comportamentului oamenilor în societate:

DEFINITIE

          Profitul reprezintă câştigul pe care îl obţin întreprinzătorii,proprietarii de capital ,care îşi asumă riscul iniţierii unei afaceri.Acesta este venit rezidual determinat ca diferenţa dintre preţul de vâanzare al bunurilor economice şi costul unitar.(Pr=V-CT)Existenţa profitului, obţinerea lui de către întreprinzători ridică şi problema justificării acestuia, ca o formă de venit distinctă a societăţii.

             Considerat de mulţi specialişti drept motor al societăţii noastre, profitul constitue motivaţia obiectivă a întreprinzătorilor şi proprietarilor firmelor. “Motivaţia producătorului este perspectiva profitului, pe care caută într-o perioadă nespecificată de timp să-l maximizeze”.

              În această perspectivă putem spune că toate firmele - indiferent de mărimea sau forma lor - îşi organizează şi desfăşoară activitatea sub semnul profitului, urmărind profitul care de departe se prezintă ca fiind criteriul cel mai important de apreciere a activităţii globale a acestora şi, desigur, singura sursă de dezvoltare a lor. Prin aceasta, profitul contribuie şi la satisfacerea în perspectivă a unor nevoi potenţiale de consum de bunuri şi servicii, constituind acel element ce impulsionează pe întreprinzător în organizarea producţiei de noi bunuri şi servicii.